(23) אבא חזר בערב ובכיס מעילו תפוז אמיתי מארץ ישראל, מדבקה ועליה המילה JAFFA כהוכחה. חילקו בבית הכנסת, אמר. אני ואימא ואחי מתכנסים סביב אבא בפליאה, ממששים את התפוז, מריחים את קליפתו. מעולם לא ראינו תפוז אמיתי. אבא שולף אולר ומקלף את הקליפה בזהירות רבה. ריחו העז של התפוז מתפשט בכל הבית, נושא עמו דרישת שלום ממרחקים. כל אחד מאיתנו קיבל שלושה פלחים. אכלתי לאט ולא שטפתי ידיים עד הבוקר. רק אחרי שעלינו לישראל ראיתי שוב תפוז.
(23) Tata s-a întors seara; în buzunarul hainei are o portocală adevărată din Israel, pe care, ca dovadă, e lipită o etichetă purtând cuvântul JAFFA. Le-au împărţit în sinagogă, spune el. Eu, mama și fratele meu ne strângem uluiţi în jurul tatei, atingem portocala, îi mirosim coaja. Nu am văzut niciodată o portocală adevărată. Tatăl ia un cuţit și îi taie coaja cu mare atenţie. Mirosul puternic de portocale se răspândește în casă, parfum al unei fericiri îndepărtate. Fiecare dintre noi primeşte trei felii. Le-am mâncat încet și nu m-am spălat pe mâini până dimineață. Abia după ce am emigrat în Israel am văzut din nou o portocală.
